Scurta definitie..

Dragostea:
-este speranta,bucurie,implinire,raza de soare
-este tristete,dezamagire,neputinta,suferinta
-este nebunie,pasiune,lipsa de ratiune,nesabuinta
-inseamna bunatate,generozitate,simplitate,altruism
-nu obliga ci da libertate
-inseamna ca lumea ta este infinit mai buna
-nu se supara,nu jigneste
-este refugiul celor asupriti

este oare cineva?

Ma intreb uneori ce se intampla atunci cand nici macar tu nu te cunosti pe tine insuti?Atunci cand incerci sa te intelegi si nu poti..atunci cand incerci din rasputeri sa faci ceva bun pentru tine si nu stiu ce,pentru ca nu stii cum iti este bine sau rau..
Oare de ce sunt singura?Oare de ce mereu aleg drumul imposibil uneori chiar inexistent..Si totusi ce se intampla atunci cand in tot negrul tau se intrezareste o raza de culoare?O raza calda ce iti incalzeste tot sufletul ,desi este doar o farama din totul ce ai nevoie.Sunt singura..si da,nu imi este greu sa recunosc!Am ajuns in acea stare in care constientizez ca nu am nici cea mai mica putere pentru a face ceva cu mine..sunt singura si nu nici macar o raza de lumina in viata mea..totul este intunecat,nimic din ce fac nu este bine.nimic nu ma incalzeste .nimic nu imi da speranta.cat de rau poate sa fie?sa stii ca nu esti important ,in senul ala,pentru nicio persoana..sa nu ai siguranta ca atunci cand vei cadea cineva iti va intinde mana sa te ajute sa te ridici..sau macar sa fie cineva care sa te lase sa ii dai toata dragostea ta.cineva pe care sa il iubesti fara sa ceri nimic in schimb..

....

Si totul se termina asa cum incepe...ramai din nou singur,din nou fara speranta...ce este mai frumos decat senzatia sperantei furnicandu-ti inima?intrii din nou in banala monotonie a vietii..ma intreb ,oare asta sa fie povestea mea?inca nu sunt sigura de acest lucru...de ce?..pentru ca vreau sa traiesc din nou,pentru ca vreau din nou sa simt ca iubesc..si oare as mai putea sa cred in cineva?as mai putea sa investesc sentimente pure ?

Oare?

Mereu am stiu ca in adancul lui se ascunde ceva..Ceva pur,ceva ce ma instiga la mai mult...Vroiam sa il descopar.vroiam doar sa ii simt acea farama calda a sufletului sau, bine ascunsa de figura infioratoare si de corpul bine lucrat in sala de forta.corpul inalt,marimea muschiilor,freza tipic baietiilor rai,tatuajul si aerul de baiat de cartier ii ascundeau oare atat de bine privirea?da..privirea lui calda,ochii lui ce ma trezeau mereu din somn...sclipirea aceea..bataile inimii mi se agravau de fiecare data cand indrazneam sa il privesc in adancul ochiilor..vreau sa mai simt din nou aceea senzatie..aceea senzatie care nici acum dupa atat timp nu ma lasa sa dorm..sa respir..si totusi daca ar fi sa nu pot respira ar fi pura sinucidere.. pura sinucidere pentru ca respir doar sentimente,suferinta,regrete..respir regretele unei iubiri neimplinite..unei iubiri imposibile poate din cauza profunzimei ei,poate din cauza mea,poate din cauza lui..poate ca unul din noi a daruit prea mult, iar altul prea putin.m-am dedicat mereu acestei iubiri,m-am dedicat zi si noapte descoperirii faramei lui calde..
Era de neatins..dar totusi am simtit scanteia..scanteia care inca imi mai face sufletul sa vibreze...Stiam ca aici il pot atinge..stiam ca in adancul lui zace o mica farama de daruire,de profunzime,de trandete,de pasiune totala..

Convalescenta...

am simtit ca tot universul meu se prabuseste.ca nu mai am niciun rost,ca odata cu aceste cuvinte viata mea s-a dus.a fost groaznic..nu am putut sa ma exteriorizez ,nu am stiut cum.imi aduc aminte figura lui, imi aduc aminte acea apasare cumplita din mine,imi venea sa rad,sa plang,sa urlu.am fost profund socata,nu mi-am revenit zile intregi,zile intregi in care ,desi, spuneam ca nu vreau sa il mai vad, aveam nevoie de el mai mult ca niciodata.vroiam sa fie din nou langa mine,vroiam sa imi vindece rana adanca ce mi-o provocase.Nu ma mai cautat,iar eu eram disperata,avem nevoie sa ii aud vocea si singurul meu refugiu a fost alcoolul,asa puteam sa mai sper la el,pentru ca imi pierdusem speranta de al mai avea,aripile mele fusesera taiate in zbor si cazatura provocase cea mai profunda durere a sufletului meu.Imi aduc aminte apasarea aia cumplita,furia si dragostea din momentele alea,m-am simtit umilita,orgoliul meu de femeie fusese calcat in picioare si totusi l-am iertat din prima zi..din prima clipa cand si-a cerut iertare..eram furioasa ca nu ma mai cauta sa imi dea o explicatie,zilele treceau tot mai greu ...

Oare asa se stinge o iubire?

M-a sunat, eram entuziasmata,era nebunesc,era coplesitor,am plecat si am ajuns acolo.A fost perfect!A fost de-a dreptul nebunesc si incitant..Am ajuns ,i-am sarit in brate si ne-am lasat purtati de sentimente,imi amintesc perfect,saruturile lui ma inebuneau simteam ca ajuns pana in cer si inapoi..simteam ca traiesc intr-o carte, simteam ca e de vis..a fost perfect..prima noastra noapte de dragoste..de dragoste nebuna,de dragoste intre doi oameni ce se doresc,intre doi oameni pentru care contactul fizic este o inaltare spre idealuri greu de atins..

Vacanta...

La cateva zile dupa ce l-am cunoscut,zile in care am tinut mereu legatura telefonic,zile in care imi repeta cat de dor ii este de buzele mele,de respiratia mea,de saruturile meleDon Juan al meu nu m-a mai cautat..A urmat vacanta de Paste,utima vacanta inaintea sustinerii marelui examen.Ca de fiecare data am plecat impreuna cu Claudia la bunicii mei in provincie.Desi departe si oarecum izolat de civilizatie ,satul acela era pentru noi ca si o a doua casa,acolo ne regaseam,acolo puteam fii noi..
A fost o vacanta frumoasa in mare parte..viata de noapte traita intes..si ciudat: toti barbatii ce altadata ma intereseau si imi provocau vulnerabilitate acum roiau in jurul meu parca fascinati de mine..dubiosa si curioasa a fost nepasarea mea fata de ei.Distractie,dar parca ceva era incomplet..ceva lipsea si asta m-a facut sa il caut.E foarte simplu un singur mesaj si a venit dupa mine atatia kilometrii…sute chiar.Ciudat .foarte ciudat..a doua noastra intalnire..undeva departe de capitala..undeva departe de casele noastre..Exact ceea ce aveam nevoie:decizii nebunesti,spontane..De aceasta data, am avut timp sa ne cunoastem mai bine,i-am aratat toate locurile de pe acolo,locuri pline de amintiri,locurile in care eu am crescut si am devenit femeia puternica si, totusi, imatura, pe care o avea in fata.Timpul petrecut alaturi de el parca a zburat, iar el a trebuit sa plece.Au urmat seri intregi nedormite,in care focul ce il aveam in adancul meu, parca se intensifica cu fiecare farama de gand pentru el..

O posibila intriga...

L-am cunoscut si din prima am stiu ca este iubirea vietii mele..m-a placut,l-am placut si de aici incepe totul..

Un inceput?

Eram in primavara anului in care dadeam examenul de bacalaureat..fiind mereu niste firi spontane si descurcarete chiar nu ne faceam griji in privinta acestui examen..Eram o eleva nu eminenta, dar interesata de scoala ,insa totul s-a schimbat dupa ce l-am cunoscut pe el..Seara aceea ,seara cand datorita prietenei mele l-am cunoscut, mi-a marcat urmatorii ani de viata.Dupa acea seara, gandul meu zbura mereu la acel oras al carui nume nu vreau sa il pomenesc..probabil asa mi-a fost scris,sa am parte doar de provinciali,sa am parte doar de iubiri la distanta.Ar fi fost bine ca distanta sa fi fost singurul lucru ce ne despartea.Intre noi au fost multe obstacole,multe obstacole ce le-am putut depasi, pentru ca acolo unde este dragoste, totul este posibil.Incepand cu acea seara am inceput sa simt ca traiesc,am inceput sa simt ca sunt o femeie,ca m-am maturizat si ca trebuie sa las de-o parte copilariile.Da, el a fost cel care m-a facut sa pun capat unei relatii cu un alt provincial,desi nu ne vazusem decat o singura data..A fost de ajuns sa ii simt o singura data mirosul,suflarea si bataile inimii ca sa stiu ca el este iubirea vietii mele,acea iubire la care viseaza orice fata pe banciile liceului..