Oare?

Mereu am stiu ca in adancul lui se ascunde ceva..Ceva pur,ceva ce ma instiga la mai mult...Vroiam sa il descopar.vroiam doar sa ii simt acea farama calda a sufletului sau, bine ascunsa de figura infioratoare si de corpul bine lucrat in sala de forta.corpul inalt,marimea muschiilor,freza tipic baietiilor rai,tatuajul si aerul de baiat de cartier ii ascundeau oare atat de bine privirea?da..privirea lui calda,ochii lui ce ma trezeau mereu din somn...sclipirea aceea..bataile inimii mi se agravau de fiecare data cand indrazneam sa il privesc in adancul ochiilor..vreau sa mai simt din nou aceea senzatie..aceea senzatie care nici acum dupa atat timp nu ma lasa sa dorm..sa respir..si totusi daca ar fi sa nu pot respira ar fi pura sinucidere.. pura sinucidere pentru ca respir doar sentimente,suferinta,regrete..respir regretele unei iubiri neimplinite..unei iubiri imposibile poate din cauza profunzimei ei,poate din cauza mea,poate din cauza lui..poate ca unul din noi a daruit prea mult, iar altul prea putin.m-am dedicat mereu acestei iubiri,m-am dedicat zi si noapte descoperirii faramei lui calde..
Era de neatins..dar totusi am simtit scanteia..scanteia care inca imi mai face sufletul sa vibreze...Stiam ca aici il pot atinge..stiam ca in adancul lui zace o mica farama de daruire,de profunzime,de trandete,de pasiune totala..